Decizii CEDO relevante

unde s-a analizat conflictul între dreptul la libera exprimare şi dreptul la viaţă privată

Cazurile de mai jos aparţin jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Poţi consulta ghidurile despre Articolul 8 (Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) şi despre Articolul 10 (Libertatea de exprimare) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

CEDO: Von Hannover c. Germaniei, nr. 1, 24.09.2004

Publicarea unor fotografii de tip senzaţionalist în publicaţii de tip tabloid, care au doar rolul de a satisface curiozitatea unei anumite categorii de public cu privire la detalii strict private din viaţa unei persoane publice sunt deseori realizate într-un context de hărţuire continuă care pot induce persoanelor un sentiment puternic de intruziune în viaţa lor privată şi chiar de persecuţie.

CEDO: Von Hannover c. Germaniei, nr. 3, 10.09.2013

În general, persoanele publice nu pot avea aceleaşi aşteptări pentru protecţia vieţii private ca persoanele „anonime”. În acest caz, nu este în sine o încălcare a vieţii private ca persoanele publice să fie fotografiate de paparazzi pentru ca imaginile să însoţească articole care dezbat teme de interes general.

CEDO: Von Hannover c. Germaniei, nr. 1, 24.09.2004

Un atac vehement şi general asupra unui grup etnic contrazice valorile de bază ale CEDO care constau în toleranţă şi nediscriminare. Astfel de exprimări nu beneficiază de protecţia dreptului la libera exeprimare.

Nu este o limitare a dreptului la libera exprimare obligarea unei publicaţii de a emite o declaraţie prin care recunoaşte că diseminarea unei fotografii explicite, de la faţa locului, cu corpul în stradă al unui politician asasinat, s-a realizat fără acordul familiei acestuia şi reprezintă o ingerinţă în viaţa privată.

CEDO: Mosley c. Regatului Unit, 10.05.2001

Nu este necesară o avertizare prealabilă a persoanelor despre care se vor scrie articole, din punct de vedere al respectării vieţii private a acestora.

CEDOÖsterreichischer Rundfunk c. Austriei, 07.12.2006

Persoanele care exprimă viziuni extremiste se supun analizei publice. Publicarea unui articol care identifică un lider al unei organizaţii neo-naziste care fusese condamnat este protejată de dreptul la liberă exprimare.

CEDO: Handyside v. the United Kingdom, 07.12.1976

Sunt protejate nu doar informaţia şi ideile care sunt primite favorabil de către public sau care sunt neutre sau inofensive, ci şi acelea care ofensează, şochează sau deranjează.

CEDO: Lingens c. Austriei, 08.07.1986

Limitele în care cineva poate fi criticat sunt mai largi în cazul unui politician decât al unei persoane private. Politicianul se expune în mod conştient judecăţii jurnaliştilor şi publicului larg şi trebuie să dea dovadă de o mai mare toleranţă la publicitate.

CEDO: Thoma c. Luxembourg, 29.03.2001

Funcţionarii publici, la fel ca politicienii, sunt expuşi criticii în mai mare măsură decât persoanele private.

CEDO: Von Hannover c. Germaniei, nr. 2, 07.02.2012

Definiţia “subiectului de interes general” depinde de la caz la caz. Interesul general există nu doar în cazul dezbaterilor politice sau despre infracţiuni, ci atunci când se discută despre evenimente sportive sau despre artişti.

Ştirile sunt un bun perisabil şi întârzierea publicării lor, chiar şi pentru scurt timp, le răpeşte valoare şi interesul.

CEDO: Goodwin c. Regatului Unit, 27.03.1996

Protecţia surselor jurnalistice este una din condiţiile esenţiale ale libertăţii presei. Obligarea la dezvăluirea surselor nu este compatibilă cu libertatea de exprimare decât dacă este motivată de o cerinţă ce ţine de interesul public care primează faţă de libertatea de exprimare.

CEDO: Dălban c. României, 09.09.1999

Ar fi inacceptabil ca un jurnalist să nu poată să exprime judecăţi de valoare critice decât dacă reuşeşte să dovedească  valoarea lor de adevăr.

CEDO: Flux şi Samson c. Moldovei, 23.10.2007

Tonul echilibrat al unui articol şi prezentarea mai multor puncte de vedere demonstrează bună-credinţă şi jurnalism reponsabil din partea unui cotidian.

Publicarea unei fotografii presupune, de principiu, o ingerinţă mai mare în sfera privată a persoanelor decât simpla publicare a numelui.

CEDO: Delfi AS c. Estoniei, 16.06.2015

Deţinătorul unui website de ştiri unde se pot posta comentarii la articole poate fi ţinut răspunzător pentru conţinutul mesajelor care promovează discursul de ură sau încalcă în mod grav reputaţia celorlalţi.

Chiar şi persoanele cele mai cunoscute de publicul larg trebuie să se poată bucura de o aşteptare legitimă la respectul pentru viaţa lor privată şi de familie. Curtea a considerat că se justifică limitarea libertăţii de exprimare în cazul unui cotidian care a răspândit zvonuri despre o posibilă relaţie extraconjugală a unui politician, deoarece nu s-a considerat că participă la o dezbatere de interes general.

CEDO: Éditions Plon c. Franţei, 18.05.2004

În anumite situaţii, publicarea informaţiilor despre starea de sănătate a unui politician, satisface un interes public, de exemplu dacă starea de sănătate poate afecta exercitarea unei funcţii publice.

CEDO: Magyar Jeti Zrt c. Ungariei, 04.12.2018

Linkurile către conţinut dintr-un alt website nu sunt considerate conţinut propriu-zis. Simpla inserare a unui hyperlink într-un articol, fără a susţine sau a repeta conţinutul la care face referire acel hyperlink, nu atrage automat răspunderea jurnalistului pentru acel conţinut.

Organizaţiile de drepturile omului au un rol la fel de important ca presa atunci când culeg informaţii pe teme de interes general pe care urmează să le publice şi de aceea beneficiază de aceeaşi protecţie pe care CEDO o oferă presei.