Ce este interesul public?

Se justifică să publici informaţii care ţin de viaţa privată a unei persoane în măsura în care serveşti unui interes public. Nu vorbim aici de orice material jurnalistic – e clar că dacă scrii despre un festival de muzică sau despre un meci de fotbal, nu te interesează atât de mult să invoci interesul public. Doar atunci când materialul tău poate afecta drepturile fundamentale ale unei persoane (cum e respectul pentru viaţa privată), trebuie să poţi justifica de ce libertatea ta de exprimare este mai importantă.

Interesul public nu e un concept fix şi universal valabil. El depinde foarte mult de context – însă există deja criterii pe care te poţi baza atunci când vrei să verifici dacă ai avea sau nu dreptul să publici informaţii ce ţin de sfera privată a persoanelor.

​Codul Audiovizualului

Art. 32

  1. Niciun drept conferit prin lege nu poate fi exercitat într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe, în scopul de a vătăma sau de a păgubi pe altul ori profitând de ignoranţa sau de buna-credinţă a persoanelor.

  2. ​Nu orice interes al publicului trebuie satisfăcut, iar simpla invocare a dreptului la informare nu poate justifica încălcarea dreptului la demnitate, la propria imagine şi la respectarea vieţii private, aşa cum acestea sunt recunoscute şi ocrotite de Codul civil; simpla invocare a acordului prealabil al persoanei nu poate justifica încălcarea drepturilor şi libertăţilor altor persoane, ordinea publică sau bunele moravuri şi nici nu poate înlătura răspunderea furnizorului de servicii media audiovizuale pentru conţinutul programului, prevăzută la art. 3 al Legii audiovizualului.

  3. ​Dreptul la propria imagine nu trebuie să împiedice aflarea adevărului în probleme de interes public justificat.

Codul Audiovizualului

Art. 31.

În sensul prezentului cod, sunt considerate a fi de interes public justificat orice probleme, fapte sau evenimente care influenţează societatea sau o comunitate, în special cu privire la: 

  1. prevenirea sau probarea săvârşirii unei fapte cu incidenţă penală; 
  2. protejarea sănătăţii sau siguranţei publice; 
  3. semnalarea unor afirmaţii înşelătoare sau a unor cazuri de incompetenţă care afectează publicul.

Este clar că cele 3 exemple oferite în Codul Audiovizualului nu pot acoperi toate situaţiile în care există un interes public. Mai multe criterii pentru a stabili dacă publicarea unor informaţii serveşte interesului public se găsesc în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi în documentele unor organizaţii internaţionale – vezi mai jos.

CEDO: Fatullayev v. Azerbaijan, 22.04.2010

Cercetarea adevărului istoric este o parte integrantă a libertăţii de exprimare.



CEDO: Thorgeir Thorgeirson c. Islandei, 25.06.1992

Nu doar discuţiile politice sunt protejate prin libertatea de exprimare, ci şi discuţiile pe alte teme de interes public.

CEDO: Steel and Morris c. Regatului Unit, 15.02.2005

Chiar şi grupurile mici şi informale care promovează campanii beneficiază de protecţia libertăţii de exprimare atunci când contribuie la dezbateri publice pe teme de interes public general ca sănătatea sau mediul înconjurător.

CEDO: Von Hannover c. Germaniei, nr. 2, 07.02.2012

Curtea recunoaşte existenţa unui interes general nu doar în cazul temelor politice sau despre infracţiuni, ci şi în cazul publicării pe teme sportive sau despre artişti.