Despre proiect

Ne pasă de protecţia datelor personale, dar şi de libertatea de exprimare. Cum le împăcăm?

Am observat că deseori dreptul la viaţă privată este invocat pentru a restrânge libertatea de exprimare a presei, fără vreo argumentare pertinentă. Dar şi invers, presa publică informaţii private fără să servească vreunui interes public.

Mai mult, lipsa de educaţie în spiritul drepturilor fundamentale a dus la formarea ideii complet greşite că dreptul la opinie înseamnă dreptul de a nu fi criticat.

Ca avocaţi cu experienţă în protecţia dreptului la viaţă privată nu putem fi indiferenţi. Vrem să îi ajutăm pe toţi cei implicaţi în activităţi jurnalistice să înţeleagă cât mai bine regulile care se aplică atunci când trebuie să cântărească dacă dreptul lor la libera exprimare este mai important decât dreptul la viaţă privată al celor despre care scriu.

Noi suntem PrivacyOne şi acesta este proiectul nostru de informare publică în domeniul  protecţiei datelor personale şi echilibrului dintre libertatea de exprimare şi dreptul la viaţă privată.

Ramai in contact cu noi si afla noutatile Privacy4Press

Prin inscriere iti dai acordul sa iti prelucram datele furnizate in scopul trimiterii newsletterului. Vezi detalii despre prelucrarea datelor tale

Pe scurt despre GDPR & jurnalism

GDPR sau General Data Protection Regulation este un regulament al Uniunii Europene care se aplică direct tuturor statelor membre UE începând cu data de 25 mai 2018. GDPR stabileşte reguli pe care fiecare persoană fizică sau juridică trebuie să le respecte atunci când prelucrează date personale.

Jurnaliştii prelucrează date personale?

Da. Am auzit de multe ori argumentul că presa nu prelucrează date personale deoarece acele date sunt publice sau sunt de interes public. Numele, prenumele, istoricul profesional sau academic – toate sunt date personale, indiferent că vorbim de o persoană publică sau că datele se găsesc într-un loc public. Jurnaliştii prelucrează date personale – acesta este un lucru esenţial pentru activitatea lor.

Acum ce fac, nu mai pot să public date personale?

Ba da. Tocmai pentru că eşti jurnalist trebuie să informezi publicul folosind inclusiv date personale despre oamenii implicaţi în materialul tău.

Trebuie să respect GDPR?

Ar fi cu totul exagerat ca jurnaliştii să respecte toate obligaţiile din GDPR. De aceea, regulamentul a permis statelor membre să facă o excepţie atunci când vine vorba de prelucrarea datelor personale în cadrul activităţilor jurnalistice (aşa-numita “excepţie jurnalistică”). În România excepţia jurnalistică a fost introdusă prin art. 7 din Legea de aplicare GDPR nr. 190/2018. 

Excepţia jurnalistică spune că în activitatea jurnalistică nu se aplică GDPR dacă:

datele personale au fost făcute publice în mod manifest de către persoana vizată

datele personale sunt strâns legate de calitatea de persoană publică a persoanei vizate
datele personale sunt strâns legate de caracterul public al faptelor în care este implicată persoana vizată

Ca să afli dacă activitatea ta jurnalistică este acoperită de excepţia de la GDPR, verifică dacă te afli în una din aceste trei situaţii descrise mai sus.

Atenţie! Doar pentru că nu ţi se aplică GDPR asta nu înseamnă că nu ai nicio resposabilitate faţă de datele personale pe care le publici. Află mai jos cum protejezi viaţa privată în activitatea jurnalistică.

Sunt situaţii când nu sunt acoperit de excepţia jurnalistică?

Da.  Excepţia de la GDPR a fost creată pentru a asigura un echilibru între dreptul la protecţia datelor personale şi dreptul la libertatea de exprimare şi de informare. Rezultă că alte activităţi ale organizaţiilor media şi ale jurnaliştilor (de exemplu, activităţi interne administrative sau de marketing) nu sunt acoperite de excepţia de la GDPR.

Află aici exemple de activităţi care presupun prelucrarea de date de către organizaţii media / jurnalişti şi care nu beneficiază de excepţia de la GDPR.

Libertate de exprimare vs. viaţă privată

Care drept fundamental câştigă?

Într-o societate democratică, jurnaliştii au dreptul să împărtăşească informaţii şi idei, iar publicul are dreptul să le primească. Pentru a-şi putea exercitarea acest drept fundamental şi să îşi îndeplinească rolului esenţial pe care îl au, jurnaliştii trebuie uneori să publice informaţii care aparţin sferei vieţii private a persoanelor. Însă, chiar şi atunci, persoanele despre care se publică informaţii au o aşteptare legitimă de respect pentru viaţa privată, aşteptare care depinde de mai multe circumstanţe.

​Vorbim de libertate de exprimare versus viaţă privată deoarece aceste două drepturi fundamentale nu sunt absolute. Ele vin deseori în conflict şi este datoria jurnaliştilor să judece, în fiecare caz în parte, dacă interesul publicului de a primi informaţii este mai important decât dreptul persoanelor de la li se respecta viaţa privată.

​Iată nişte criterii utile pentru a face testul de echilibru între libertatea de exprimare şi viaţa privată, inspirate din legislaţia română şi din cazurile Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Contribui la o dezbatere de interes general?

Sunt multe subiecte care beneficiază de protecţia dreptului la libera exprimare deoarece sunt considerate teme de interes general – subiecte politice, despre fapte natură penală, sport, artă, istorie. Satisfacerea simplelor curiozităţi ale publicului despre viaţa strict privată a unor persoane nu este considerată a servi unei dezbateri de interes general.

Este necesară distincţia între critică şi insultă. Libertatea de a critica persoane publice cum sunt politicienii sau şefii de state sau funcţionarea unor instituţii este esenţială într-o societate democratică. Însă dacă singurul scop al unor afirmaţii este de a insulta, este foart puţin probabil ca acestea să mai fie protejate de libertatea de exprimare.

Este vorba de o persoană publică?

Persoanele care au o anumită notorietate, activând în domeniul public, au o aşteptare mai redusă a protejării vieţii lor private. Însă, acest lucru nu înseamnă că ele nu ar trebui să aibă nicio speranţă de intimitate, ci li se recunoaşte o aşteptare legitimă la respectarea vieţi private.

De pildă, dacă informaţiile distribuite se referă la aspecte pur private ale figurilor publice şi au doar rolul de a satisface anumite curiozităţi ale unei categorii de public, tratamentul acestor tipuri de exprimări va fi mult mai strict.

Persoanele care exprimă viziuni extremiste trebuie să se aştepte ca opiniile lor să fie dezbătute în mod public.

Am depus eforturi pentru a verifica veridicitatea informaţiilor?

Există o diferenţă importantă între fapte, respectiv opinii şi judecăţi de valoare. Existenţa faptelor poate fi demonstrată, pe când opiniile şi judecăţile de valoare nu pot fi probate. Jurnaliştii ar trebui să poată exprima judecăţi de valoare fără să fie supuşi la cerinţa de a le dovedi. Cu toate acestea, este necesar ca opiniile să fie bazate suficient de bine în fapte – altfel, o opinie fără niciun fel de susţinere pe bază de fapte ar putea fi excesivă. Acolo unde există un mix între opinii şi relatarea faptelor, este necesară clarificarea distincţiei dintre cele duă categorii.

​Faptele dezbătute se pot dovedi a fi în final neadevărate, însă este important ca jurnalistul să fi demonstrat bună-credinţă prin depunerea unor eforturi de a verifica veridicitatea informaţiilor. Aici contează şi atitudinea subiectivă a jurnalistului, anume dacă a cunoscut sau nu că informaţiile nu sunt corecte.

Cum public informaţiile? Care este impactul?

Presa are libertatea de a alege modul de relatare a subiectelor. Această libertate include posibilitatea de a recurge la un anumit nivel de şocare, exagerare sau chiar provocare.

Impactul mesajelor este mult mai puternic şi imediat în cazul presei audiovizuale decât în cazul presei scrise. Tabloidele şi publicaţiile axate pe senzaţional sunt afectate de o intepretare mai strictă a libertăţii de exprimare.

Este acordată mai multă importanţă protejării dreptului la reputaţie al persoanelor atunci când fotografii din sfera privată sunt distribuite prin mijloace de comunicare în masă, către un număr foarte mare de persoane. Evenimente tragice din viaţa persoanelor beneficiază de o protecţie sporită a dreptului la viaţă privată. Publicarea unor fotografii şocante ale persoanelor defuncte poate cauza suferinţă familiei.

​Afirmaţiile spontane exprimate în direct nu pot fi cosmetizate sau modificate înainte de distribuirea acestora către public, ceea ce înseamnă că vor fi analizate cu o severitate mai scăzută.

Persoana despre care scriu a mai apărut în mass-media?

Persoanele care contribuie la generarea sau alimentarea unor subiecte care sunt legate de viaţa lor privată trebuie să aibă o aşteptare mai redusă pentru protecţia vieţii private.

​Dacă presa reiterează informaţii din sfera privată care au fost anterior făcute publice de persoana în cauză, gradul de protecţie a vieţii private este diminuat.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie

1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.

2.  Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.

Libertatea de exprimare

1.  Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare.

2.  Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

citește mai mult

CAZURI RELEVANTE

Citește

GHID DE BUNE PRACTICI

Citește

PrivacyOne

Află despre noi